Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii. Chiar in traditia romaneasca exista expresii de genul: “Sa stai cuminte smirna” sau “a tacut smirna”, care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Mantuitorul Iisus, impreuna cu apostolii Sai.

Smirna este o substanta rasinoasa, obtinuta prin aceeasi metoda ca si tamaia: crestarea unor arbusti exotici din Familia Stryaccea, numiti “Styrax Benzoin”, “Styrax macrothyrsus”, “Styrax paralleloneurus”, “Styrax tokinozis”.

Smirna este mult apreciata si in industria farmaceutica. Smirna este antiinflamatoare a cailor respiratorii, cei ce se bucura de mirosul de smirna ajutandu-si, simultan, si trupul. Ea mai este folosita si ca produs cu proprietati antioxidante, antiseptice, astringente, sedative si expectorante. Afectiuni pentru care se recomanda: guturai, gripa, bronsita; oboseala, astenie; stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la raceli (infectii respiratorii); circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci).

Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca smirna, alaturi de aur si de tamaie, a fost unul din darurile pe care Magii l-au adus Mantuitorului la Nastere: “Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna.” (Matei 2, 11).

Anticii greci spuneau despre aceasta că merită să îi fie răsplătită greutatea în aur. Pe lângă legăturile religioase şi culinare ale smirnei, aceasta a fost utilizată şi ca puternic dezinfectant.

Miraculoasa răşină este intens folosită în medicina naturistă chineză, pentru tratarea durerilor cauzate de reumatism, artrită şi rezolvă problemele circulatorii.