Menta – planta universală

Menta sau izma apare, ca plantă izbăvitoare, inclusiv în pildele religioase și în legendele din mitologia greacă. Legenda spune că menta a apărut ca dar de la Dumnezeu pentru a răsplăti bunătatea oamenilor, alături de un izvor cu apă rece, în mijlocul deșertului, după ce un om milostiv i-a oferit apă Apostolului Petru, pentru a-și potoli setea. În antichitate, menta era folosită pentru împrospătarea respirației, dar și pentru a marca zilele de sărbătoare. Uleiul de mentă este utilizat pentru a stimula apetitul, pentru a trata rănile, înțepăturile de insecte ori mâncărimile de piele, sau pentru masaj de relaxare. Uleiul se aplică în cantitate mică pe piele și se masează câteva secunde, produce un efect de răcorire instantaneu, adăugat în apa de baie are un efect relaxant al mușchilor și asupra stării de spirit, iar ceaiul de mentă calmează stomacul și întărește memoria, stimulează secreția și eliminarea bilei, combate grețurile și colicii.